Social

Bătuţi de soartă care au nevoie de ajutorul vostru. Nici pâine nu pot să-și cumpere

Bătuţi de soartă care au nevoie de ajutorul vostru. Nici pâine nu pot să-și cumpereSinguri, bolnavi, trişti şi în vârstă. Aşa trăiesc, într-un sat de parcă ar fi la capătul lumii, doi oameni ajunşi în imposibilitatea de a-şi cumpăra măcar pâinea necesară într-o lună.Vasile R. are piciorul stâng amputat, iar mâna stângă paralizată, şi trăieşte dintr-o pensie pe caz de boală de numai 272 de lei.Ecaterina Pântecuţ, consăteana lui, are 77 de ani şi, practic, ea nici nu există. A rămas fără acte acum mulţi ani, când cel de-al doilea soţ, acum răposat, i le-a dat pe foc. Pensia de 400 de lei, ridicată lunar de singurul ei copil, nu ajunge însă pe mâinile ei. Ambii pensionari trăiesc de pe o zi pe alta, din mila vecinilor, după ani grei de muncă.

Copiii din vecini îi aduc lemne

Şi-a depus dosarul pentru a avea însoţitor din 2014, dar nu a primit niciun răspuns până acum. Îmi arată hârtiuţa cu numărul de înregistrare al dosarului pe care l-a depus la Direcţia Generală de Asistenţă Socială la Iaşi. Dacă ar mai primi şi pensia aferentă, ar fi mai bine, s-ar descurca altfel. Are o nepoată care mai vine şi îi face mâncare, curat, îl mai plimbă vara într-un scaun pe afară ori mai merge la magazin să-i cumpere strictul necesar: ceapă, cartofi, orez, fasole… şi cam atât. Când are nevoie de lemne de foc, vin copiii din vecini şi îi aduc în casă mai multe, să aibă.

„Noi în comună nu avem destul personal, nu sunt oameni care să facă serviciul de asistenţă socială, există un singur asistent social care se ocupă de atâtea dosare, la o comună de 7.300 de locuitori . Nu e normal ca un singur om să facă treaba la patru-cinci oameni. Nea Vasile, când merge la comisie, plăteşte din banii lui drumul, din cei 270 de lei, în condiţiile în care cei de la Primărie ar trebui să pună la dispoziţie o maşină pentru astfel de situaţii“, explică consilierul local.

Când am ajuns noi în vizită, nea Vasile nu avea nimic de mâncare în casă, nici măcar un blid. O aştepta pe nepoată. „Îmi face câte o oală de borş şi am câteva zile“, spune bărbatul imobilizat la pat. Nea Vasile are cinci copii: trei fete şi doi băieţi. Fetele sunt plecate departe, măritate şi cu copii. Ajung rar la el. Cei doi băieţi însă sunt în Iaşi, dar nu prea au cum să-l ajute pe tatăl lor. „Amândoi lucrează la o spălătorie auto prin Nicolina, şi-au luat o cameră cu chirie. Cu ce să mă ajute ei? Tot la mine vin după mâncare, una, alta. Aici stau în casa părinţilor mei, m-am întors aici după ce am divorţat. Băieţii au plecat la Iaşi, pentru că vor să repare camera de alături, în care nu se poate locui“, povesteşte bătrânul, arătând şi drugii de lemn puşi pe lângă perete, ca să susţină podul.

Sursa

Citeste si...