Demiterea operată împotriva medicului Streinu Cercel este departe de a fi un episod nefast al crizei Covid-19. Este, de fapt, nu doar un abuz în sine, ci începutul unui lung șir de posibile decizii discreționare care vor înlocui oameni performanți, din posturi cheie, cu personaje mult prea angajate politic.
Dezinformarea care trădează premeditare
Documentul atribuit lui Cercel nu cuprinde nicăieri informația obligativității grupării vârstnicilor în hoteluri de lux pentru carantină forțată și nici alte măsuri care au fost vehiculate cu nesaț de liberali și de purtătorii lor de imagine. Prin intermediul unei tehnici clasice de abordare selectivă a textului, liberalii s-au grăbit să atace, pentru simplul motiv că majoritatea sondajelor de opinie demonstrau, ceea ce românii deja știau foarte bine: Cercel creștea în încredere. Creștea pentru că era printre singurele voci profesioniste care comunicau pe tema Covid-19, pentru că fusese printre singurii specialiști care susținuseră că autoritățile trebuie să testeze masiv.
Această creștere în încredere, prilejuită de profesionalism, a fost considerată, probabil, incalificabilă de către Ludovic Orban (care se zbate în sondaje mult sub propriii săi colegi de partid). De aceea, dezinformarea trădează premeditare, premeditarea unei scenete care să ducă la demiterea lui Cercel, din motive, să le spunem, statistice.
O execuție în două acte
Sigur că n-a fost suficient ca dezinformarea și minciuna să fie antamate în acest proces. Ludovic Orban a dorit să semneze cu propria sa mână demiterea medicului, solicitând acest lucru public. În mintea domniei sale, acest act ar fi trebuit să producă imaginea premierului puternic, omului de stat, fostului meloman reformat acum total, care nu se teme să taie în carne vie, să lovească la temelie, să-și exercite autoritatea.
Al doilea act al execuției, ar fi trebuit, de fapt, să asigure ascensiunea lui Orban în ochii unui electorat deja sătul de politică. Fiind în plină stare de urgență, cu polițiști pe străzi care au dat amenzi mai năprasnice decât oriunde în Europa, românii nu au reacționat, mulțumindu-se să privească în totală confuzie o manevră politică inutilă în efortul de a combate pandemia sau de a relansa economia.
