Social

Tradiții și obiceiuri în Joia Mare. Ce nu ai voie să faci în această zi

Tradiții și obiceiuri în Joia Mare. Ce nu ai voie să faci în această zi
Tradiții și obiceiuri în Joia Mare. Ce nu ai voie să faci în această zi

Joia Mare este o sărbătoare creștină, prăznuită în joia de dinainte de Paști, respespectiv în Săptămâna Mare.

În acest an, conform calendarului ortodox, aceasta cade pe 16 aprilie.

În Joia Mare se comemorează spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina cea de Taină, la care s-a instituit Taina Împărtăşaniei, rugăciunea din grădina Ghetsimani şi vinderea Domnului de către Iuda.

În biserică, în această zi se citesc cele 12 evanghelii și se scoate Sfânta Cruce în naosul bisericii.

Tradiții și obiceiuri în Joia Mare

Această zi are mai multe tradiții și obiceiuri pe care străbunii le urmau cu sfințenie. În prezent, acestea mai sunt urmate de unii credincioși.

Astfel că, în Sudul țării, se spune că fetele trebuie să facă câte 12 noduri unei ațe, punându-și la fiecare câte o dorință și dezlegându-le când dorința s-a împlinit. Totodată, acesta ață trebuie pusă sub pernă seară, pentru a-și putea visa alesul.

Tot în această zonă a țării se păstrează obiceiul de a se spală picioarele copiilor din casă de către femeile mai în vârstă.

Pe de altă parte, în vestul țării, o familie care prepară pâinea pentru Paște, pentru biserica, o aduce în Joia Mare cu vase noi, cu lumânări și vin, pentru a rămâne până la Paști.

Din Joia Mare până în ziua de Paști nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se bate toaca.

În tradițiile românilor, Joia Mare se mai numește și Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimăriță. Acesta este termenul până la care femeile trebuiau să termine de tors cânepa. În caz contrar, la cele leneșe se spunea că vine Joimăriță să vadă ce-au lucrat, iar dacă le găsește dormind, le va face neputincioase de a lucra tot anul. În unele zone, o femeie bătrână mergea pe la casele cu fete mari și dădea foc cânepii netoarse.

O altă formă de manifestare a Joimariței o reprezintă strigăturile peste sat. Originar din zona Ardealului, acest obicei era, de fapt, o denunțare satirică a abaterilor din anul anterior, care avea un important rol moralizator.

O altă tradiție este că cei mici, unși pe față cu negreală, mergeau să le îndemne la lucru pe fetele de măritat și să primească ouă pentru încondeiat de Paște,.

Această zi este considerată binefăcătoare pentru morți. În Joia Mare se face ultima pomenire a morților din Postul Mare.

În această zi se înroșesc ouăle. Se spune că ouăle înroșite în Joia Mare nu se strică tot anul. Mai mult, oamenii cred că aceste ouă sfințite și îngropate la moșie o feresc de piatră.

Ouăle se spală cu detergent, se clătesc, se lasă la uscat, apoi se fierb în vopsea. În trecut, acestea se vopseau cu coji de ceapă, cu sunătoare, cu flori de tei, iar luciul li se dădea ştergându-le, după ce au fiert, cu slănină sau cu untură.

Legenda înroșirii ouălor

În România sunt câteva legende referitoare la înroşirea ouălor. Dintre cele mai cunoscute sunt două ale Mariei Magdalena.

Se spune că, întâlnindu-se cu fariseii, Maria Magdalena le-a spus că Hristos a înviat, iar ei au răspuns că Hristos va învia atunci când se vor înrosi ouăle din coşul ei, iar ouăle s-au făcut roşii.

O altă legendă mai spune că, după Înviere, fariseii au aruncat cu pietre în Maria Magdalena, iar pietrele s-au transformat în ouă roşii.

sursa

Citeste si...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *